Mă gândesc cum să încep...
Să mă prezint? E greu... Știu ce am fost până la data la care am fost forțat să văd adevărul în care mă aflam. Până atunci eram un bărbat (cred) de aproape 50 de ani... urma să-i împlinesc în câteva zile. 1,87 m și 80 kg.
Aveam în spate doi părinți bolnavi pe care îi vizitam zilnic.
Un copil minunat de 18 ani care urma să devină șofer si visa să fie medic.
O EA care era centrul universului meu.
Atunci nu știam asta, totul mi se părea a fi normal și în curgerea firească a lucrurilor.
Dar a venit această nenorocită de lună august. August care m-a obligat să mă văd așa cum sunt: DISTRUS. CASTRAT. MINTIT.
Acum nu mai știu cine și ce sunt.
Probabil ar trebui să încep prin a relata cronologic CĂDEREA.
